51 (promisini) feat. anonim
duminică, 13 ianuarie 2013
Publicat de
apopida
la
21:39
0
comentarii
Reacţii:
53 (lumini si umbre - despartiri)
vineri, 9 noiembrie 2012
Publicat de
apopida
la
00:37
0
comentarii
Reacţii:
4800 (reedit)
joi, 23 februarie 2012
Initial am decis sa sterg postul in urma unor comentarii, dar ascultand versurile... revin.
3 clipe sublime
de 3 ori cate cinci minute pana au venit pe lume!
respira cu greu prin 3 tuburi conectate de 3 aparate ce-i monitorizeaza permanent!
3 asistente ii hranesc din 3 biberoane!
medicii au grija ca toti 3 sa creasca sanatosi!
Ma uit tamp prin geamul incubatorului ce ma desparte de ei... si realizez ca daca pentru ei viate este despre cum sa respiri, pentru mine este despre momentele (ca cel de fata) in care respiratia iti este taiata!
Melodia suna cam asa:
Cat de departe sa duc inima, ca sa nu se atinga de tine!
Si cat de departe sa duc dragostea, ca sa nu se intoarca la mine.
...
Oricat de departe as fugi,
N-ar fi prea departe de tine!
(Holograf)
Cred ca merita ascultata toata!
click Cat de departe
Pentru ca, da, un singur lucru lipsea din treimile de mai sus...
UNUL singur!
MAMA... care a plecat!
Publicat de
apopida
la
00:28
3
comentarii
Reacţii:
My name is Adi!
luni, 7 noiembrie 2011
Omul si-a facut o lista cu toate lucrurile gresite, faptele rele pe care le-a facut de-a lungul timpului, si una cate una, incearca sa le indrepte, fortat de faptul ca in caz contrar ceva rau i se va intampla.
Cum zice el...Karma.
E dimineata de toamna. Un pic cetoasa, un pic friguroasa, dar plina de culori calde acoperite de o chiciura albicioasa.
Trec in viteza pe langa cladirea maternitatii, cu capul plin de ganduri si probleme de serviciu ce trebuiau rezolvate urgent.
Aleea ce curge din usa principala spre curte e pazita, pe ambele parti de cativa stejari ce, probabil, vor sa ne arate ca pe aici candva totul era verde, curat si ecologic.
Din cinci in cinci metri cate o banca imbie pe cei care-si asteapta, in majoritatea cazurilor, pruncii proaspat sositi pe lume impreuna cu mamicile lor.
Astazi e destul de pustiu, bancile par foarte reci iar vantul arunca cu fiecare adiere frunzele coapte marind, astfel, covorul natural, asternut pe asfalt. Obsedat cum ma stiu de fotografie ma opresc o secunda si cu un ochi inchis imi imaginez un cadru de toamna. E perfect. Totul e auriu, in jur e pustiu, frunzele cad, ceata imi creeaza un DOF (depth of field) nemaipomenit. Daca as fi avut si camera la indemana acum sigur m-ati fi crezut!
Focusul ochiului meu, insa, zareste pe una din ultimele banci o silueta firava destul de mica ce tremura parca odata cu bataia vantului.
Ceva ma face sa ma intdrept spre ea.
Pe banca sta un pui mic de om, de vreo 5 anisori. Cand m-a vazut ca ma apropii si-a sters usor cateva lacrimi de pe obraz si a lasat capul in pamant. Am inteles ca tremuratul nu era de la racoarea lemnului pe care era asezata si nu m-am putut abtine sa o intreb:
- Spune-mi, te rog, cum te cheama?
Si-a ridicat ochii mari si umezi din pamant...
- Alexia!
- Ce faci tu, Alexia, aici, singura?
Mi-a raspuns sec:
- Il astept pe tata!
Usor tamp si fara prea multa logica zic:
- Tati e inauntru la mami, pe tine de ce nu te-a luat, intreb eu, stiind ca de obicei, in orele de vizita, pot vedea mama si bebelusul doua persoane?
Ochii ei plini de lacrimi ma fac sa cred ca e altceva la mijloc...
- Mami a purtat in burtica ei pe fratiorul meu pana ieri. Tudor il cheama, si mi-a zis ca vine aici ca sa poata s-o ajute cineva sa-l scoata si apoi mi-a promis ca o sa avem grija, cu totii, de el, acasa. Doar ca tati dimineata nu m-a lasat sa ma duc la gradi si a spus ca trebuie sa merg cu el s-o vedem pe mami, neaparat!
- Si acum tu de ce stai singurica aici, de ce plangi?
- Pentru ca tati nu mi-a spus ca o sa vina cu noi si un nene preot, mi-a spus doar ca trebuie sa merg si eu pentru ca Tudor a iesit din burta lui mami dar Doamne Doamne ar vrea ca el sa se duca sus in cer, acolo la el, iar nenea de la intrare nu a putut sa ma lase si pe mine sa vad bebelusul pentru ca eram prea multi. Atunci tati m-a rugat ca eu sa raman aici, pe banca, si sa urmaresc frunzele care cad de sus, si sa-mi inchipui ca fiecare dintre ele e un cadou de la Tudor. Si plang... pentru si eu aveam un cadou sa-i dau.
Din pumnul Alexiei, impietrit parca, se putea distinge un iepuras mic de plus.
- Iepurasul asta, spune ea, l-am ales dintre jucariile mele pentru Tudor, sa il pun in patut la el si sa il aiba cand vine acasa. Acum nu mai pot...
Stiam ca sunt lacrimile mele, realizam ca-mi frig obrajii inghetati, stiam ca nu le pot opri...
N-am putut decat sa intind mana spre ea si sa zic...
- Hai cu mine!
Da, e posibil sa fi incalcat un regulament de ordine interioara, e posibil sa fi cerut unui medic o favoare atipica deontologiei profesionale, e posibil sa ma fi implicat emotional mai mult decat trebuie, dar sunt mandru ca ori de cate ori vantul va scutura frunzele deasupra Alexiei, ea va sti exact cine ii trimite acele mici cadouri.
In contrapartida, in aceeasi zi, cineva m-a rasplatit si pe mine, daruindu-mi asta...
Publicat de
apopida
la
13:47
1 comentarii
Reacţii:
Prima pagina
vineri, 23 septembrie 2011
http://www.fwaphoto.com/#/2011-09-23/
cu imaginea asta
Publicat de
apopida
la
18:23
1 comentarii
Reacţii:
Just a walk in the park
miercuri, 8 iunie 2011
04.06.2011
Publicat de
apopida
la
08:43
0
comentarii
Reacţii:
Honorable Mention - SPIDER AWARDS
luni, 30 mai 2011
Prin septembrie, anul trecut, am trimis si eu o imagine la respectivul concurs si azi-noapte a fost recompensata de juriu cu HONORABILE MENTION la categoria PEOPLE.
Printre finalisti am mai vazut cinci romani pe care ii felicit cu drag (Adrian Per Abstract si Silhouette, Floriana Barbu la categoria Abstract si Fine Art, Andrei Baciu la categoriile Fine Art, People si Still Life, Tiberiu Banica la categoria Fine Art, Sebastian Sifft la categoria People). Sper sa nu fi scapat pe nimeni!
Printre castigatori sunt singurul din Romania!
Asta e!
Publicat de
apopida
la
09:13
0
comentarii
Reacţii:
Mut... ce stie a vorbi!
joi, 19 mai 2011
Un milion, doua, zece, o suta, o mie... de lei, dolari, euro...???
Nu.
Un zambet... atat!
Daca m-ar intreba cineva ce as da eu pentru viata as spune clar... un zambet... da, exact asa!
L-am primit azi, dintr-un pat de spital.
Imobilizat, cu dureri ingrozitoare, fara puterea de cuvanta, a scos apa din piatra seaca si mi-a zambit.
Mi-a spus oare ca se bucura ca ma vede?
Mi-a spus oare ca ar vrea sa scape odata de povara ce-l apasa?
Mi-a spus oare ca ma iubeste?...
Cert este ca eu am zambit inapoi tamp,
fara sa spun nimic,
chiar daca, culmea, toate cuvintele erau la mine...
Am fost un mut... ce stie a vorbi!
Publicat de
apopida
la
00:42
0
comentarii
Reacţii:
I love Europe
miercuri, 6 aprilie 2011
Se nimerise, in timp ce asteptam prietenul, unul din personajele de care ziceam. Ma uitam si ma minunam de cum intrase cu aproape jumatate de corp in ghena cu pricina scociorand cu unealta printre resturile zemoase si urat mirositoare.
La un moment dat... stupoare.... se aude o sonerie.
Ma uit la telefonul meu... nu suna...
Ma uit in jur... nimeni.
Numai ce vad matahala jegoasa cum se extrage din container, se sterge tacticos pe maini, de pantalonii ce pareau la un moment dat a fi o pereche de blugi, si scoate din buzunarul hainei un telefon si raspunde:
- Alo!
Pe semne ca interlocutorul il intreaba ce face...
- Bine ma, bine fac!
Intuiesc ca urmatoarea intrebare a fost "unde esti" pentru ca raspunsul a venit scurt si socant:
- Sunt la munca, unde sa fiu!?
Si mai zice in continuare:
- Suna-ma mai tarziu ca acum sunt un pic ocupat, hai pa!
...
si lor le-a placut
Publicat de
apopida
la
19:01
1 comentarii
Reacţii:
Remember what I did one summer
marți, 5 aprilie 2011
Publicat de
apopida
la
12:48
1 comentarii
Reacţii:
Prolog (Lebedinoye ozero)
vineri, 1 aprilie 2011
M-am trezit de dimineata cu un ritm de chitara bas ce-mi suna acut in urechi. Sunt sigur ca nu l-am mai auzit si abia astept sa incerc sa-l transpun. Noul set de corzi e montat si acordat, si nici nu mai e mult pana la repetitie.
Cobor doua nivele si sun... Prietenul H deschide:
- Hai, esti gata? Am un ritm nou si vreau sa ma acompaniezi.
- Iau ceva pe mine si cobor. Astepta-ma jos!
Imi pun fundul pe mana curenta si imi fac vant pana in josul scarilor. Imping usa de la intrare cu piciorul si ies in fata blocului. Soarele imi inchide brusc ochii. E cald, e vara, e vacanta. Ce bine ca am terminat si clasa a VIII-a!
Incerc sa bat in banca cu tact, noul ritm. Tremur de nerabdare si H intarzie.
La blocul din stanga, la etajul doi, doua tipe stau pe balcon si se hilizesc. Le stiu din vedere, de la scoala. Parca invatau in clasa vecina. Simpatice foc, dar azi n-am timp de ele.
Usa de la intrarea in bloc se izbeste de perete.
- Hai, mergem?
- Cum iti spuneam, am un ritm nou, si am nevoie de tine si tobele tale, incerc eu sa-i explic, pornind cu pasi repezi spre sala de repetitie.
Ajunsi in dreptul blocului in care cele doua tipe erau la balcon, auzim chicoteli de sus.
Doua barabule negre trec milimetric pe langa noi. Ne oprim nedumeriti si contrariati.
- Bai, care mama dracului arunci....
Ridicam amandoi privirile. Cu o jumate de secunda mai tarziu, cele doau chipuri simpatice de sus se retrag.
- Auzi, astea ori sunt nebune, ori ne indragesc!?
- Cine stie, zic eu, poate o iesi vreo prietenie din asta, mai mult razand si cu gandul doar la noul meu ritm...
Publicat de
apopida
la
09:13
0
comentarii
Reacţii:
Apel de urgenta!
marți, 8 martie 2011
Unitate DGB (Directia Generala a Barbatilor)
CATRE,
UUB (Uniunea Urarilor de Bine)
Prin prezenta, DGB, reprezentata prin Fiecare Barbat, inainteaza un apel de urgenta,
catre UUB pentru a ne sprijini, in vederea ducerii la indeplinire a sarcinii din ziua de 08.03.2011.
Mentionam ca suntem pregatiti sa facem fata oricarei situatii. Ne-am inarmat cu rabdare, tandrete
si dragoste, iar, in caz de forta majora, apelam la Redbull, iar cei mai neputinciosi, la pastiluta verde.
Va rugam sa ne confirmati participarea dumneavoastra imediata pentru fiecare barbat,
in preambul, pentru a crea premisele optime desfasurarii operatiunii, in vederea obtinerii rezultatului
scontat, si anume... "TE IUBESC"
Va multumim anticipat, Data,
DGB, reprezentata prin 08.03.2011
Fiecare Barbat
CLICK PENTRU CONFIRMARE
Publicat de
apopida
la
09:09
11
comentarii
Reacţii:
Printemps
marți, 1 martie 2011
Neata, tati!
Neata, draga mea!
A venit?
Nu, cum sa vina? N-ai vazut cat a nins ieri!?
Cum? N-a venit?
Daca-ti spun ca n-a venit! E frig de ingheata pietrele. Mai asteptam cateva zile, poate vine! Pana atunci stam in casa pentru ca zapada e prea mare pentru a iesi la gradi.
Pai nu, nu pot sa mai astept.
Nu poti?
Nuuu, astazi colegul meu Andrei mi-a spus ca imi va aduce un buchet cu ghiocei si imi va spune ca sunt frumoasa ca o zi insorita de primavara. Si eu vreau sa fie primavara, nu zapada! Vreau!
Draga mea, dar tu esti frumoasa in fiecare zi a anului!
Stiu, stiu, si eu te iubesc tati, dar totusi, lasa-l pe Andrei sa-mi spuna asta, da?
Publicat de
apopida
la
00:08
4
comentarii
Reacţii:
Ursitoare
miercuri, 16 februarie 2011
Azi am deschis o cutie, o cutie cu poze, cu amintiri...
Hmmm,
Tii minte verile pe lac, cu barca ta?
Tii minte gratarele la tine la tara?
Tii minte ce frumos era in varf de munte, cand ne uitam ca prostii cat de frumos se vedea drumul ala serpuit?
Tii minte "radiografiile" care ti le-a facut prietenul nostru la Poiana Sarata?
Tii minte camera aia mica, intima, care ti-a picat tie la "tragerea la sorti"?
Tii minte pastrama ta inconfundabila?
Tii minte vinul ala al tau, rosu si rece ca apa de munte?
...
Imi suna in cap o melodie, cu care te-am luat de atatea ori in ras, si care acum, culmea, ma obliga sa incui usa biroului meu si sa-mi umplu ochii cu lacrimi.
Intr-o zii de sarbatoareeeeee, ma duseiii la ursitoaaaaareeeee
Si i-am zis ataaaat sa-mi spunaaaaaa, cat mi-o fi soartaaa mai bunaaaaa
Of of si iar of, ca doar ea pe lume stieeee maii maaaiii
Of of si iar of, cum sa scap de saraciee mai maaaaaii
Viata-i trecatoareeee, n-ai cum s-o opreeesti,
Cat mai esti pe-aiceaaa s-o traaaieeeesti.
Spune-mi ursitoare cati ani voi traaaiiiiii,
Daca-s prea putini, cu bani te-oi plaaatiiii
Puneeee de la tine incaa vreoo cativaaaaa
Daca fac avereee, mai multi bani ti-oi daaaa
Gata, inchid cutia acum, pentru ca nu vreau sa plece nimic din ea. O s-o deschid mai tarziu sa mai pun acolo poze, amintiri.
Adaug aici si o imagine care e posibil sa nu aiba legatura cu nimic din ce-am scris mai sus, dar o pun pentru ca erai langa mine cand am facut-o. O pun si aici pentru ca a castigat concursuri si a fost apreciata de multa lume. O pun aici sa-ti fie clar ca trebuie sa fii langa mine si la altele.
Sunet - Click
Publicat de
apopida
la
10:23
0
comentarii
Reacţii:
The day I become a tree
duminică, 30 ianuarie 2011
Publicat de
apopida
la
10:14
0
comentarii
Reacţii:


















































